Privarea senzorială: cum plutirea în întuneric mi-a ușurat anxietatea

Privare senzoriala? Ce naiba o să fac într-o cameră întunecată, timp de o oră, cu nimic altceva decât eu și 24 centrimetri de apă?

Asta este tot la ce m-am putut gândi imediat după ce mi-am rezervat o sesiune de privare senzorială de o oră. Îmi place să fiu singură, dar fără iPhone sau o carte? Ce aveam de gând să fac? Cum mi-aș opri mintea? Oricând încerc să meditez, hiperventilez și nu sunt un fană a liniștii sau a exercițiilor de respirație profundă. M-am trezit devenind anxioasă la gândul la… ceva care ar trebui să-mi aducă o relaxare totală. Ce ironie.

Ce este privarea senzorială?

Plutirea, privarea senzorială sau Restricted Environmental Stimulation Therapy (REST) ​​- același lucru, nume diferite – este dovedită științific că are beneficii atât pentru sănătatea mentală, cât și pentru cea fizică. Cercetările făcute pentru acest tratament alternativ sunt extrem de promițătoare.

Cum funcționează plutirea? Ei bine, activează sistemul nervos parasimpatic, care încetinește ritmul cardiac și ne ajută să intrăm în modul de relaxare. De asemenea, scade tensiunea arterială, precum și nivelul de cortizol (un hormon de stres). Studiile au arătat că plutirea este un excelent tratament complementar pentru tulburarea de anxietate generalizată. Într-un studiu, persoanele care suferă de anxietate au arătat o îmbunătățire semnificativă a simptomelor de anxietate, a stării de spirit și a reglării somnului după 12 ședințe. Un alt studiu a sugerat că plutirea poate duce la ameliorarea pe termen scurt a PTSD, agorafobie și anxietate socială.

Deci, deși la început am fost un pic speriată să plutesc, nu am putut ignora toată știința care susține beneficiile privării senzoriale. Cu cât citeam mai mult, cu atât eram mai entuziasmată.

Începerea Sesiunii

Întâlnirea mea era programată pentru o sâmbătă după-amiază. Când am ajuns, mi-a fost făcută o scurtă prezentare despre tot ce trebuia să știu înainte de plutirea mea. Am fost încântată să aud că erau butoane amplasate convenabil în interiorul rezervorului pentru a aprinde luminile – doar în caz că mă speriam. Când am fost condusă în camera mea, eram nerăbdătoare să intru în bazinul de plutire, dar mai întâi a trebuit să fac un duș pentru a-mi îndepărta uleiurile de pe păr și piele.

Când în cele din urmă am intrat în bazin, am plutit imediat – nu era nevoie de efort. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc. A fost un fenomen pe care nu l-am mai experimentat până acum, deoarece nu pot pluti în piscină sau în apa sărată a mării și oceanului vizitate. Le-am mulțumit celor 500 de kilograme de sare Epsom din bazin că m-au susținut. Apa s-a simțit perfect – pentru că este păstrată în jurul temperaturii corpului uman. Ei spun, din acest motiv, devine ușor să pierzi evidența unde se termină corpul și unde începe apa, adăugând la experiența de a reduce simțurile. Lumini mici asemănătoare cu stelele colorate au luminat tavanul bazinului, iar muzică zen era redată la volumul perfect.

Începând să mă relaxez

Cu urechile scufundate și dopurile în urechi, respirația mea a început să sune ca niște valuri blânde ale oceanului, care vin și pleacă de la țărm. Am făcut tot posibilul să-mi mențin inspirațiile lungi și expirațiile mai lungi, în timp ce mă străduiam să găsesc o poziție în care brațele mele să se simtă naturale și confortabile. Brațele lângă mine, palmele în sus. Brațele lângă mine, palmele în jos. Mâinile încrucișate pe burta mea. Mâinile încrucișate sub capul meu. Am ajuns să mă simt cel mai bine cu brațele sus deasupra capului și m-am instalat în imponderabilitate.

Sunt o sirenă. Am crezut. Așa se simte să fii o sirenă. Pentru o clipă chiar mi-am împreunat picioarele și m-am prefăcut că am coadă înainte de a încerca să mă așez în liniște. Am oprit lumina și muzica – dar a fost surprinzător! M-am speriat puțin când mi-am dat seama că sunt all in, dar mi-am amintit că aș putea cu ușurință să aprind lumina sau chiar să deschid ușa dacă vreau cu adevărat. Pentru a intra “în zonă”, în loc să încerc să-mi opresc creierul, am încercat să mă gândesc la locuri de relaxare în care am fost. M-am gândit să mă întind pe un paddleboard în Oceanul Pacific, să merg la Marea Mediterană și în Barcelona. Și apoi…

Presupun că am intrat în porțiunea sesiunii în care undele mele normale ale creierului Alpha și Beta s-au transformat în unde Theta. Aceste valuri sunt, de obicei, prezente doar înainte de a adormi sau de a mă trezi, ceea ce are sens pentru că am simțit că intru și ies dintr-un fel de conștiință, cum mă simt atunci când doar adorm. Chiar am simțit că aș avea mici fragmente de vise! Nu mai făceam un efort super-conștient de a fi relaxată, ci doar eram.

Practic, a fi în starea Theta ne ajută să atingem un nivel de calm pe care altfel nu îl simțim în timpul orelor noastre de veghe. Undele cerebrale Theta sunt mult mai lente decât undele Alpha și Beta. Aceste valuri mai lente permit – ați ghicit – o relaxare mai profundă și reducerea stresului. Când creierul se află în această stare, beneficiile depășesc reducerea stresului. Când creierul este atât de relaxat, acesta permite corpului tău să se vindece de durerile fizice. Ca să nu mai vorbim de faptul că plutirea și antigravitația pe care o experimentează corpul tău îți reduce presiunea asupra articulațiilor și mușchilor!

Alunecarea înapoi în conștiință

Când am auzit gongul nu-mi venea să cred că a trecut o oră. Eram somnoroasă. relaxată și nu voiam să ies din peștera mea de sirenă. Am ieșit din bazinul de plutire și m-am îndreptat încet spre duș, dar apoi m-am întors și am pășit înapoi în apă pentru doar câteva secunde de plutire înainte ca filtrarea să, ceea ce înseamnă că sesiunea mea s-a încheiat cu siguranță. Uf!

După plutire, am vorbit cu personalul din recepție despre propriile lor experiențe cu plutirea.

„De când am început o practică regulată de plutire în viața mea (o dată pe săptămână), am observat că tiparele mele de somn s-au schimbat destul de mult. Am suferit de insomnie în ultimul an și în nopțile în care plutesc, am un somn atât de profund și neîntrerupt. Mintea mea nu se învârte (mai ales noaptea) așa cum era înainte”.

„Oamenii se îndepărtează de obiceiurile nesănătoase și cred că este minunat.„Nu este un secret pentru nimeni faptul că oamenii renunță la happy hour pentru yoga de vineri seara și aleg obiceiuri alimentare mai sănătoase, pe măsură ce ne devine mai clar de unde provine alimentele și cum sunt tratate – iar plutirea este doar o parte a călătoriei către mai sănătoase. viaţă.”

Plutind către viitor

Sunt multe persoane ce vor să educe oamenii, inclusiv scepticii, despre știința și credibilitatea din spatele terapiei prin plutire. Cea mai cunoscută din ultimii ani este Joe Rogan, cunoscutul podcaster american, care vorbește des despre practicile lui în bazinul de plutire propriu.

Acum că am experimentat privarea senzorială, nu mă îndoiesc deloc de puterea plutirii. Sunt curioasă despre faptul că vor fi făcute mai multe cercetări în legătură cu subiectul și efectul acestuia asupra sănătății mintale – și chiar mai puțin nerăbdătoare pentru următoarea mea sesiune.

 

 

 

Articol tradus, pentru versiunea originală puteți intra pe  https://www.talkspace.com/blog/sensory-deprivation-anxiety/

Lasă un răspuns