Conceptul de plutire (floating) există încă din anii 1950 – iar în ultimii 70 de ani a avut câteva nume diferite. Noi considerăm OVO Float un „centru de plutire” care oferă servicii de „terapie prin plutire”. Terapia prin plutire a fost, de asemenea, numită de-a lungul timpului plutire, privarea senzorială, REST (Restricted Environmental Stimulus Therapy), un bazin de plutire, think tank sau o cameră de izolare. Este același lucru.
Totul a început în 1954 cu dr. John C Lilly, care derula cercetări privind răspunsul minții la „lipsa senzorială”, un subiect care a trezit interesul comunităților contemporane ale neurologiei și psihologiei în acel moment. S-a dezbătut ce s-ar întâmpla dacă ce se crede a fiind centrul conștiinței, creierul, ar fi deconectat de la toate informațiile senzoriale externe. Studiile inițiale ale lui Lilly au arătat despre creier că nu a intrat în nici un fel de stare comatoasă și, odată ce participanții săi au ieșit din camera de izolare, au raportat sentimente de relaxare intensă și calm, unii raportând chiar epifanii de descoperire personală și auto- realizare.
Interesul lui Lilly a crescut, el continuându-și cercetările în următoarele două decenii, rafinând camera laboratorului său și construind alte dispozitive de plutire similare pentru a efectua mai multe experimente. Aceste origini ale terapiei prin plutire au dus la termeni precum „lipsa senzorială” (sensory deprivation), „bazine de plutire” (float tank) și „camere de plutire” (float room). În timp ce aceștia sunt câțiva dintre termenii cei mai utilizați asociați terapiei astăzi, preferăm termeni cu conotații prietenoase precum „plutire” și „terapie”, spre deosebire de „privare senzorială” și „izolare senzorială”.
După mai multe progrese în proiectarea și dezvoltarea bazinelor de plutire, cercetători precum Tom Fine au început să utilizeze acronimul REST la începutul studiilor din 1980. Acronimul, REST, înseamnă “Terapia cu Stimuli Ambientali Reduși” (Restricted Environmental Stimulus Therapy) și a fost studiat în publicațiile de atunci pentru efectele sale asupra relaxării și producției de cortizol. Aceste progrese din industrie au dus la extinderea recentă a terapiei prin plutire în întreaga lume, având ca rezultat deschiderea a sute de centre de plutire în ultimii 10 ani.
PE SCURT:
Este un termen vechi vs un termen nou
Denumirea frecvent cunoscută, privarea senzorială, este asociată cu originile terapiei. Terapia prin plutire sau Floating este un tratament dovedit, de wellness, al secolului 21.
Există mai multe definiții ale „privării senzoriale”
În timp ce terapia prin plutire descrie doar plutirea în sine; definiția din dicționar a termenului de privare senzorială se referă, pe lângă metoda inițială inventată în anii ‘50, și la metode de tortură sau legare, fără nici o legătură cu ce se întâmplă la OVO.
Nu „privăm” simțurile, le îmbunătățim
Studiile au arătat că simțurile noastre devin mai vii după 60 de minute de terapie prin plutire (asemnănător cum cum cineva fără simțul vederii are îmbunătățit auzul).
În timpul plutirii luminile pot fi aprinse sau stinse
În timp ce oferim opțiunea pentru ca fiecare dintre clienții noștri să poată opri sau stinge toate luminile și sunetul (o muzică meditativă pe fundal), recomandăm, pentru experiența și relaxarea completă, să le stingeți (adică o experiență privativă senzorial completă).
Nu suntem aici pentru a vă lipsi de nimic. Scopul nostru este să vă îmbunătățim viața și să vă creșteți sensibilitatea față de lume, atât în interior, cât și în exterior. În lumea de astăzi, societatea noastră este expusă la mai mulți stimuli ca niciodată, făcând ca nevoia de a îi reduce să crească exponențial. Câteva momente de liniște, în care să ne putem reîncărca și deconecta, pot face diferența. Indiferent dacă ai auzit de o cameră de privare senzorială, un bazin de plutire, o experiență privativă senzorial sau o terapie prin plutire – în final, este același lucru.
